Vanghelis...

Peste taceri din nou ploua molatec,
Cu albe flori de patimi sangerate,
Si sufletul se umple de jaratec,
Si tipatul ce s-a pierdut in noapte.

Cu luna vii calcand in dor ostatec
Si alba e cararea parc-a nins,
Doar vantul se roteste-n noi salbatec,
Si-n insomnii, tacerea ne-a cuprins.

Umerii tai, au inflorit spre seara,
Dorintele au devenit cuvant,
Si parfumate florile coboara,
Privighetori in noptile ce sunt.

Ma leagana gradina ta, uitata,
Cu frunzele batranului artar,
Si frang lumina lunii ce sageata,
In pasii mei, fosnind in noapte rar.

A fi...sau a nu fi

Sunt cazuta in melancolie,cred ca vremea e de vina.Ma gandesc la viata asta a noastra,de ce nu putem fi fericiti pe deplin???Poate imbatranesc, poate mi-am pierdut din energia de altadata,poate...viata mi-a dat o lectie, cam grea.Am inceput sa gandesc negativ, sa nu mai vad frumos in absolut nimic.Ma gandesc ce rost avem noi daca nu stim sa ne facem fericiti.Cateodata nici nu ma mai recunosc,sunt prea melancolica,as vrea sa adorm si sa nu ma mai trezesc,simpt o saturatie pentru tot si toate.Am ajuns sa nu-mi mai doresc nimic...