Tu esti Tu esti speranta care prin gradina, In orele tarzii mai ratacesti, Si cerul se preschimba in lumina, Cand inima, iti spune ca iubesti. Bat dorurile ca un val de mare, Oprindu-se la banca ta cu scoici, Cand noaptea-mbratisand pe fiecare, Ne-a sarutat prelung pe ochii morti. De amintiri, potecile sunt pline, De gura ta, cu buze-atat de reci, De-mbratisarile ce toarna-n mine, Iubiri care se pierd, dupa ce treci.
Cine sunt eu?
Cine sunt eu?
Poate al noptii ecou,
Adunand stele si ce voi gasi,
Pentru ca dimineata,
Sa se transforme in zi.
Cine sunt eu?
Cine poate sti?
Poate ca sunt tu,
Poate ca sunt voi,
Noaptea, care-acu,
Canta din cimpoi.
Cine sunt eu?
Cum, nu ai aflat?
Cantul tau de dragoste,
Care l-ai uitat..
Si noi plecam Si noi plecam, pe drumul catre casa, Cu ultimile vise ingropate, Amurguri gri, luceferii ne-apasa, In rest avem si nebunii si moarte, In universul spart si plin de cioburi, Aluneca ranit piciorul gol, Si cumpara sperante de la solduri, In noptile murdare de namol, Ne-nchidem in tristete ca-ntr-un bar, Si bem pana cadem absurd sub masa, Iar luna lumineaza in zadar, Un drum cu gropi, ce duce catre casa. Cu totii Cu totii dorim in genunchi sa stea cerul, Desi aripile noastre azi sunt frante, Si cioatele ce zgarie eterul, Nu pot nemarginirea s-o infrunte, Tacerile sunt pironite-n stele, Si zorii cresc in inimi fumegand, Gustam din zi, ca portia de bere, Cu orele prin suflet delirand. Si ne alearga pe alee vantul, Calcam prin viata pe-un pavaj de gropi, Si plange pestre noi, uitat cuvantul, Cantat pe nas, de umbrele din plopi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu